pe cer
să dispar ca o stea
doar dimineața
și-apoi să răsar,
în fiece noapte,
deasupra ta.
Sădește-mă-n pământ
să mă usuc
doar toamna
și-apoi să răsar
iar,
primăvara,
în privirea ta.
Aruncă-mă-n circuitul sangvin
să nu mă termin,
niciodată,
din inima ta.
@Liuba Sârbu_biochimii paralele
@Vasile_Botnaru_inkculture

Lasă un comentariu